Scrisoare către prima iubire

Aveam 15 ani, era iulie, hotelul avea scarile intre etaje fara partea verticala ce le uneste, se vedea printre ele. Pe acolo cazuse punga care o avea el in mana. A coborat scarile cam un etaj ca sa recupereze pretiosul dar, il scapase de emotie…a venit la mine ne.am asezat pe scari si mi l’a inmanat. Era un tricou cu un delfin, o plaja cu palmieri, simboluri reprezentative ale tarii lui. Tara lui fiind un mic paradis insular din lumea a 3′a.
Era ultima noatra noapte in Madrid, era forfota in hotel, se facusera grupuri prin camere, toata lumea se distra, intr’un fel sau altul. Am fost intrerupti de cateva ori dar trecand peste emotii mi’a luat mana mea alba in mainile lui martore de generatii ale Soarelui tropical si mi’a spus ca ii place de mine, foarte mult. Aveam 15 ani era prima data cand mi se intampla asa ceva. Iar reactia mea a fost pe cat se poate de imprevizibila: “Asa si, de ce mi spui acum, maine plecam, vom fi din nou la distanta de 15.000km. sau cat o fi intre noi, tu la tine, eu la mine.” imi spusese pentru ca asa era normal si frumos dar eu nu am stiut ce sa zic altceva mai ales pentru ca…nu simteam la fel. Intr-adevar petrecusem o saptamana minunata, era un tip super! Dar nu m-am gandit asa.
Noaptea aceea in Madrid era senina iar de pe terasa hotelului nostru se vedeau o puzderie de stele. Atunci am vazut prima data o stea cazatoare. Nu mi’am pus dorinta corecta.
A doua zi fiecare a plecat spre tara lui. De cum am ajuns am inceput sa vorbim prin internet, tot timpul, atunci m-am indragostit de el. In mod normal trebuia sa ne vedem anul urmator in Anglia, conform programului. Din motive financiare nu a mai putut ajunge si nu ne-am mai vazut niciodata dar am tinut legatura de’a lungul anilor si am sperat si am vorbit despre momentel cand o sa ne reintalnim. Obisnuiam sa’i spun ca ar fi trebuit sa ma sarute in seara aia, ar fi fost cel mai frumos prim sarut.