Showing posts with label Scrisori. Show all posts
Showing posts with label Scrisori. Show all posts

Thursday, July 12, 2012

Cronica unei seri ratate

Am primit vestea dupa amiaza. De fapt, fusesem invitata la colega noastra de ceva zile, dar am acceptat pentru ca nu mai aveam alt program. Am auzit ca vii si tu. Se putea sa lipseasca bomboana de pe coliva. Ca doar nu crezi ca ziceam de cireasa…
Adunarea in fata bucatelor mult asteptate s’a realizat. Mai ales in fata bauturilor, a fost mai de succes. Cateva jocuri de societate, apropouri subtile, perversitatea s’a declansat mai tarziu dupa scaldarea sangelui in alcool. Tu, la inceput cu privirea ta patrunzatoare, ai incercat sa impresionezi, mie mi se pare deja consumata. Dupa privire ti s’a dezlegat limba, ai vorbit mult si vai, te’ai simtit atat de integrat, asa de bine cu noi.  Prima oara chiar am fost impresionata de faptul ca tu cu noi te simti mai bine decat cu cercul tau. Dar acum imi pari, nici mai mult nici mai putin…un profitor.
Da…dupa ce am baut si eu era sa ma inec in ochii tai. De altfel, lipsiti de orice culoare interesanta, o forma de mai bine nu ar fi…dar exerciti o putere ciudata pe care trebuie sa invat sa o controlez si indepartez.
Evident eu m’am uitat, tu te’ai uitat, ca un vitel proaspat intarcat care se uita spre ugerul mamei cu jind dar dupa aia ridica trufas botul in sus si zambeste dulce “numai ma hranesc de la tine”.
Si ma uit, si ma uit degeaba. Se face tarziu, ma oftic, ma ametesc, tu esti deja beat. Colega ne invita sa ramanem peste noapte, intrevad speranta siiiiiii vine S. la mine, sa impartim caleasca pana acasa, caci stam in apropiere. Cum sa scap, sa ma eschivez, daca tu ramai, vreau si eu. Este o ocazie perfecta. Mai iau o gura, nu e bine ce fac, stiu, trebuie sa plec acasa, ah de ce am acceptat invitatia caci mi’am stricat seara, cum as fi putut sa cred,ah, daca nu te imbatai, poate iti aduceai aminte, poate mai… Dar eu nu mai vreau. Nu. Am plecat acasa. Si tu, de altfel, singur.
Da, asa ar fi fost, daca m’as fi dus. Cronica unei seri ratate.

Comparații

Esti previzibil precum ninsoarea, ma minti ca un rege, ma descosi ca o foarfeca, esti dulce precum Flamboyant-ul, visezi ca un batran, arati ca un zeu, saruti ca-n vis, visezi ca un tiran, ma uimesti ca un copil, taci ca un lac, ma bantui ca blestemul, razi ca un Soare, mirosi precum castanele, te ascunzi ca nimicul, ma disperi ca tine, te vreau ca mine!

Interpretare

Daca o femeie e suparata, trista sau are o dispozitie mai putin vesela este chestionata imediat despre motivul starii dar de cele mai multe ori este retoric! Am imaginea acelor persoane bagacioase care intreaba “dar ce ai?”, “de ce esti suparata?” si  uneori nu asteapta un raspuns ci pur si simplu presupun, daca nu vrei sa impartasesti, “sa-ti deschizi sufletul” incep sa-si dea cu presupusul si imaediat aduc in scena un factor “X” de sex masculin.
De ce o femeie trebuie sa fie suparata invariabil din cauza unui barbat? De ce ei trebuie sa fie centrul universului iar vietile noastre sa se invarta in jurul lor, sa punem pe seama lor bucurie si tristete? Ori ne pun altii in aceasta situatie ori…sunt atatea femei care, probabil urmarind un trend modern, ceva pluteste in aer, in mancare, clar, suntem influentate, manipulate psihologic sa avem un anumit comportament si sa reactionam intr-un anumit fel la impulsurile primite din partea barbatilor.
Suferiti si bucurati-va in felul vostru. Nu Cosmopolitan style…

Nu persoana iti lipseste ci visul in care te-a facut sa crezi.

Dragă cititorule,

Ne este dat sa cunoastem diversi oameni care isi lasa amprenta mai mult sau mai putin in viata noastra. Ti s-a intamplat vreodata ca o persoana care nu ajungi sa o iubesti totusi sa lase o urma atat de puternica în calea vietii tale incat nu intelegi ce este pentru tine?Indiferent de tipul relației... De exemplu daca este vorba de un barbat, iti poate da iluzia indragostirii. Ti-e dor, te gandesti la el, il doresti si totusi atunci cand esti cu el te trezesti folosindu-te de el intr-un mod sau altul, absorband informatie și nu numai.
Atunci cand nu mai este sub aceiasi forma in viata ta iti lipseste, uh, daca te-ai indragostit? Este momentul suferintei? Filmelor triste, dulciurilor mancate in exces, momentelor in care cazi intr-o melancolie blegoasa ?
Poate că nu, poate este acel caz în care îți lipsește mai mult decât o prezență fizică, niște atingeri sau niște cuvinte, îți lipsește speranța care ți-a dat-o și visul în care te-a făcut să crezi.

Scriind aceste cuvinte gandul mi s-a oprit la colega și prietena Irina.

Scrisoare către prima iubire

Aveam 15 ani, era iulie, hotelul avea scarile intre etaje fara partea verticala ce le uneste, se vedea printre ele. Pe acolo cazuse punga care o avea el in mana. A coborat scarile cam un etaj ca sa recupereze pretiosul dar, il scapase de emotie…a venit la mine ne.am asezat pe scari si mi l’a inmanat. Era un tricou cu un delfin, o plaja cu palmieri, simboluri reprezentative ale tarii lui. Tara lui fiind un mic paradis insular din lumea a 3′a.
Era ultima noatra noapte in Madrid, era forfota in hotel, se facusera grupuri prin camere, toata lumea se distra, intr’un fel sau altul. Am fost intrerupti de cateva ori dar trecand peste emotii mi’a luat mana mea alba in mainile lui martore de generatii ale Soarelui tropical si mi’a spus ca ii place de mine, foarte mult. Aveam 15 ani era prima data cand mi se intampla asa ceva. Iar reactia mea a fost pe cat se poate de imprevizibila: “Asa si, de ce mi spui acum, maine plecam, vom fi din nou la distanta de 15.000km. sau cat o fi intre noi, tu la tine, eu la mine.” imi spusese pentru ca asa era normal si frumos dar eu nu am stiut ce sa zic altceva mai ales pentru ca…nu simteam la fel. Intr-adevar petrecusem o saptamana minunata, era un tip super! Dar nu m-am gandit asa.
Noaptea aceea in Madrid era senina iar de pe terasa hotelului nostru se vedeau o puzderie de stele. Atunci am vazut prima data o stea cazatoare. Nu mi’am pus dorinta corecta.
A doua zi fiecare a plecat spre tara lui. De cum am ajuns am inceput sa vorbim prin internet, tot timpul, atunci m-am indragostit de el. In mod normal trebuia sa ne vedem anul urmator in Anglia, conform programului. Din motive financiare nu a mai putut ajunge si nu ne-am mai vazut niciodata dar am tinut legatura de’a lungul anilor si am sperat si am vorbit despre momentel cand o sa ne reintalnim. Obisnuiam sa’i spun ca ar fi trebuit sa ma sarute in seara aia, ar fi fost cel mai frumos prim sarut.

Equilibrum

Echilibrul este o stare relativa, depinde de personalitatea fiecaruia si poate de perceptia celor din jur. Cum firul de care agatat echilibrul interior al unora este destul de fragil, putem pacali macar ca suntem bine. Bine, alta relativa. Ei ma vad bine, eu nu. El se crede bine, eu nu-l cred.Este mai greu decat credeam sa gasesti compatibilitate in ceea ce este mai important. O mie de lucuri la care va potriviti si degeaba. Cand crezi ca ai gasit ceva si dimineata este mai frumoasa defapt este doar pragul de risc care asteapta elementul declansator. Si traiesti intr-un paradis al prostilor si daca esti ca mine esti si lucid in acelasi timp de greseala ce o faci, dar trimiti in subconstient pana cand iti va roade incet viata. Viata ta, pe care o explorezi avid, provocari, goana dupa provocari te face sa traiesti adrenalina, senzatii tari care te golesc. Suntem niste antisociali, in esenta, si ne place. Suntem antisociali si cand avem un “one night stand”.Si mai pierzi o bucata din tine.
Din multe motive, singuratatea este mult mai sanatoasa.

Cap o pas cap?

Ai avut vreodata sentimentul finalului, dar de la inceput?
Te-ai uitat in ochii ei/lui la o prima intalnire si ai stiut ca o sa se termine? Cu toate ca a fost aproape perfect, experienta nu te-a iertat, te-a ajutat teribil in a iti da seama ce te asteapta. Nu te-a lasat sa te bucuri de ignoranta unei seri perfecte cu o persoana perfecta. Trebuia sa simti zambetul intors pe dos, inauntru.
Ar putea fi scrisoare catre cineva, cuiva i-as spune randurile acestea ,dar cum as putea sa scriu despre ceva ce nu a fost niciodata dar este cumva acolo, poate doar imaginatia mea.